Sursă: Hotnews.ro
Pe 26 mai 1997, Banca Centrală a Thailandei a abandonat politica de curs de schimb fix față de dolar, permițând bahtului să floteze liber pe piețe. Această decizie a dus rapid la devalorizarea monedei, iar rezultatul a fost cunoscut ulterior sub numele de „Criza Tom Yum Kung”.
Citește și: BMF GRUP preia ENGIE Building Solutions de la grupul ENGIE
În contextul în care Hong Kong-ul revenise oficial Chinei, banii au început să fugă din Asia de Est, generând panică pe piețele financiare. În câteva săptămâni, bahtul s-a prăbușit de la 25 la 40 de unități pentru un dolar, iar efectele s-au extins rapid în întreaga regiune.
Indonezia a fost grav afectată, rupia sa prăbușindu-se, iar regimul Suharto a fost destabilizat din cauza tulburărilor sociale. Coreea de Sud a pierdut 40% din valoarea wonului, fiind nevoită să accepte un plan de salvare de 57 de miliarde de dolari din partea FMI.
Criza a generat instabilitate internațională, afectând piețele americane și provocând temeri de recesiune globală. Politicienii și bancherii au reacționat lent, iar intervenția FMI cu condiții dure a agravat recesiunea pe termen scurt, provocând tensiuni sociale în Indonezia și Thailanda.
Astfel, criza a fost împiedicată să devină globală, dar a lăsat în urmă o lecție importantă despre vulnerabilitatea economiilor în fața fluctuațiilor financiare.